duminică, 18 noiembrie 2007

patima vidului




- sinuciderea este un act de mantuire , deci e un act religios
- sunt asa de singur , incat deznadejdea imi pare un pat cald , iar groaza un adapost
- singuratatea este un frodisiac al spiritului , precum conversatia este pentru inteligenta
- cea mai mare drama a singuratatii este nepotrivirea dintre dumnezeu si viata
- omul , scarbit de sine insusi si de viat sa , devine un lunatic care isi cauta pieirea intr-un pustiu , denumit dumnezeu
- am avut incredere in tine , si am cazut
- ai avut incredere in mine , si nu ai avut unde sa mai cazi...
- bruma de poezie care invaluie cu greu acest pamant , emana din toamna vesnica a lui dumnezeu si dintr-un cer necopt care-si scutura stelele . Anotimpul la care s-a oprit , ne arata ca dumnezeu nu-i o aurora , ci un amurg , si ca doar prin umbre putem sa ni-l apropiem . Dumnezeu - o toamna absoluta
- esti singur intotdeauna fata de tine insuti , nu fata de altcineva
- viata - pretext suprem pentru cel ce este mai aproape de departarea lui dumnezeu , decat de apropierea ei

Un comentariu:

Pacutz spunea...

esti bine?:-s